Cu bunăvoința cititorului, se va lua act și de nașterea, creșterea și lucrarea Grupului de Reflecție. Dar înainte de a intra în miezul acțiunii, voi spune că între Patriarhul Teoctist și Bartolomeu Valeriu Anania, de aproape o jumătate de secol, cărările lor pământești s-au intersectat, cel dintâi, dându-și seama de inteligența și talentul de scriitor al lui Anania, iar în cel din urmă, diplomația perfect articulată în contextul social-politic al Patriarhului Teoctist, care a urcat toate treptele, de la monah, la Patriarh, fără să facă vreo acrobație, ci totul: pas cu pas, tot înainte și niciunul îndărăt.
Deși s-a lucrat cu maximă eficiență și ierarhii se întâlneau în propuneri și aprobări, parcă ceva străin s-a încuibat în sufletele noastre. Pe deasupra capetelor noastre plutea un nor de nesiguranță socială și religioasă.
Ca-n iureș nemaiîntâlnit – semn că ne-a priit prima ședință a Sinodului în libertate – cu Vlădica Gherasim ne-am sfătuit ca să avem o întâlnire cu toate protoieriile din cuprinsul Eparhiei Râmnicului și Argeșului, mai puțin Câmpulung Muscel, care-și alesese protoiereu pe 8 ianuarie 1990 și ceruse trecerea la Arhiepiscopia Bucureștilor.
După terminarea lucrărilor Sfântului Sinod din 3-4 ianuarie 1990, s-a întocmit un Comunicat de Presă, pentru a se da de știre lumii despre hotărârile sinodale, după evenimentele din decembrie 1989, fără să știm, că în zilele ce vor urma, multe nenorociri aveau să se dezlănțuiască asupra României.
Așa scria marele mitropolit al Țării Românești, Sfântul Martir Antim Ivireanul, în Didahiile sau Predicile sale. Vom avea acum prilejul să citim limba românească de sute de ani, exact așa cum o scria Sfântul Antim și cum o ascultau Domnul Țării, boierii și creștinii.
Știind din pățaniile trecutului, atât din scris, cât și din povestirile celor care au înfruntat pușcăriile, din cauza opțiunilor politice, m-am gândit să propun Sinodului, ca să se întocmească un Îndrumător, care să fie urgent difuzat pe toate căile pentru a se orienta clericii în noua ipostază social-politică.
Că tot suntem în efervescență revoluționară, Vlădica Gherasim a sugerat să mergem la Protoieria Câmpulung Muscel, puțin pe înserate. Această Protoierie a muscelenilor are un istoric al ei, aparte.
Cum să rămână în uitare o rană care nu s-a vindecat de 30 de ani, Decretul 410/1959, care a decimat personalul monahal din Mănăstirile României, considerat ostil societății socialiste?
Eram la Argeș. M-am odihnit cu grijă, adică numai ochi și urechi, neștiind de unde poate veni necazul. Nu era vorba atât de siguranța mea, ci mai ales de nesiguranța locului, Argeșul nefiind un loc oarecare.
Voi reda cu fidelitate cele exprimate de Ierarhii Bisericii, după cum urmează:
De nenumărate ori ne propunem şi promitem că vom pune început bun. În fiecare dimineaţă repet acest lucru, iar seara spre ziuă, aştern capul puţin spre odihnă, rugând pe Dumnezeu să nu oprească inima mea, unul din ceasurile miliardelor de inimi ale fiinţelor zidite de Atotînţelepciunea Sa.
Vlădica Nifon Ploieșteanul, Secretarul Sfântului Sinod, a făcut Apelul, rostind fiecare nume în parte, cu glasul său cantabil și catifelat. Auzeam răspunzându-se prezent!, glasurile Ierarhilor căpătând vioiciune, parcă răsărind după o furtună care acum își mai potolise firea.
Săptămâna cea dintâi din Postul Nașterii Domnului Iisus Hristos, din anul 2021, avea să înceapă cu o jălanie creștină ortodoxă: plecarea spre Sânurile lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, a Părintelui Vasile Marinescu, slujitorul râvnitor al obștii creștine din Parohia Olarii Curții de Argeș.
Cu mare frică în cârcă, la chemarea Patriarhului Teoctist, care avea 75 de ani, dar ținându-se într-o tinerețe greu de închipuit, am pornit pentru ședința Sfântului Sinod. Mare curaj la Patriarh! Totul era într-o mare nesiguranță și aveai impresia că se destramă totul, începând cu noi înșine.
După participarea la Primul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la București, între 3-4 ianuarie 1990, a urmat alegerea protoiereului de Câmpulung, în persoana preotului Dănuț Manu, cu o majoritate însorită, și o întrunire cu preoții din protoieria Curtea de Argeș. Ardeam de curiozitatea de a ne întâlni și revedea în zorii noii democrații.
Pagina 71 din 106