După cum am mai menționat, filosoful Herbert Spencer, în anul 1860, a redactat planul sistemului său în lucrarea: Primele Principii, din cuprinsul căreia vom reda câteva episoade din Incognoscibilul (Știință și Religie) abordări diferite, de școli și grupări, dar și de capete, unele înfierbântate.
În volumul „Filosofie (Idei fundamentale) pe înțelesul tuturor”, Ediția Litera (traducere din limba engleză de Crina Boitan, București, 2016), carte cuprinzătoare a istoriei Filosofiei, dintru începuturi până în zilele noastre, de la pagina 196 și până la pagina 203, într-o prezentare mai detaliată este – nu vă mirați – și Karl Marx.
Zidirea lui Dumnezeu, omul, cunună a creației pe acest pământ, avea să schimbe sensul lumii. O nouă ipostază, de data aceasta plină de bucurie, dar și de grijă mântuitoare. Sfântul Ioan Damaschin, smeritul monah și preot, din veacurile adânci ale istoriei mântuirii, ne îndeamnă zicând: „Veniți toate neamurile, tot neamul omenesc și toată limba, toată vârsta, cu veselie, să prăznuim Nașterea Bucuriei cea a toată lumea!”
Deseori, după un anumit dialog filosofic, să zicem așa, mi se adresau cuvinte blânde și binevoitoare, că, dragă Doamne, am înclinații spre starea existențialistă și eram asociat cu filosoful Soren Kierkegaard (1813-1855), cum s-ar glumi, Soren – domn pe gard, pentru a fi în ton de umor.
În anul 1820, Herbert Spencer se naște la Derby, în Anglia, tatăl său fiind învățător, iar el a fost inginer la căile ferate din Londra, unde, din cauza sănătății precare, se va ocupa de publicistică, preocupările sale științifice fiind extrem de vaste și de variate, publicând în „Westminster Review” articole filosofice, științifice, sociale, politice, alcătuind un sistem filosofic ce-l face repede cunoscut.
Mai zăbovim puțin, înainte de a ne despărți de acest spirit chinuit, chiar de la trei ani, de când tatăl său, filosoful și istoricul scoțian James Mill a început să-i predea limba greacă, ceea ce mai târziu a dus la o cădere nervoasă, la vârsta de 20 de ani.
După cum se știe, la aproape un secol, de când Jean Jacques Rousseau a susținut că natura este în esență blândă, filosoful american Henry Thoreau a dezvoltat și mai mult ideea, afirmând că „toate lucrurile bune sunt sălbatice și libere” și că legile omului mai mult suprimă decât protejează libertățile civile. El vedea că partidele politice sunt în mod necesar unilaterale și că politica lor era adesea contrară convingerilor noastre morale.
În istoria lumii s-au consumat, deopotrivă, fapte demne de laudă, dar şi nenorociri de tot felul. Acum vom aminti de tragedia consemnată în Biblie şi prăznuită întru pioasă aducere aminte: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul! Ioan s-ar traduce din limba ebraică: Dumnezeu a avut milă – compus din Iahve (forma scurtă Jo) + hanan „a avea milă”.
În cartea menționată – Filosofie, Idei fundamentale, la pag. 202-203, sunt episoade intitulate: Calea către revoluție, Critica marxismului, O influență durabilă.
Că am folosit „metafora” de filosofie pendulativă, ca să vedeți că m-a „luat” capul, vorba unora cu umor sec, voi arăta aici că, în anul 1843, Soren Kierkegaard a scos la lumină lucrarea: Sau, sau (ce mai titlu), dar și lucrarea: Frică și cutremur, urmând ca în anul următor, să publice lucrarea: Conceptul de anxietate! Prin anul 1847, se regăsește, publicând cartea: Faptele Iubirii!
Prin veacurile de demult, „Utopia” lui Thomas Morus, cum era și firesc, a preocupat multă lume. În cartea „Filosofie” (Idei fundamentale – Filosofia pe înțelesul tuturor, Editura Litera, București, 2016, pag. 201) este un episod care ne vorbește de Utopia marxistă! S-ar părea bizar, dar, totuși, se merită să facem un popas, cât de cât, lămuritor.
Deja, filosoful John Stuart Mill abordează, în context, ramura Filosofiei politice și ca punct de abordare dă prin câmpia utilitarismului, o nouă pășire în viața socială.
Cred că Marx a fost un „calic”, adică un ins mâncat de sărăcie lucie. Cred că nu avea ce să mănânce și poate era supărat (asta sigur) de faptul că în familia lui din Germania, s-a produs o mare traumă sufletească, pentru că a fost silită să se convertească la Creștinismul, probabil protestant, ca să poată să se bucure de anumite drepturi (nu erau liberi să profeseze meseria îmbrățișată).
Se zice că, în context, ramura pe care stă filosoful Ludwig Andreas Feuerbach este Filosofia Religiei, și că a dat și el cu capul și cu scrisul prin mărăcinișul ateismului.
Când eram la școala elementară, la Cracăul Negru, din munții Carpați, pe Culmea Stânișoara, pe peretele sălii de intrare în clase, ochii noștri se opreau la patru tablouri, alb-negru, cu cei patru „învățați” ai lumii: Karl Marx, Friedrich Engels, Vladimir Ilici Lenin și Iosif Visarion Stalin. Chipuri diferite ca înfățișare, de la barba patriarhală a lui Marx, la chipul ras al lui Stalin care, avea, totuși, o mustață solidă.
Pagina 4 din 106