news        mail   location

 
 

Din când în când, ne mai descreţeam fruntea când intram în dialog cu Maica Teofana. Era din Bucureşti. A fost căsătorită, având câţiva prunci şi o droaie de nepoţi. Vârsta era de peste 60 de ani.

 

Când a venit la Cernica, am primit-o cu bucurie. Era harnică şi o bună gospodină. Pregătea borşuri moldoveneşti, aşa de bune, de uitai măsură să mai iei.

Într-o zi îmi zice, în limbajul ei specific:

- Bre, să mă duci acasă, în Bucureşti! Să iei bagajul ăsta şi să mi-l duci. Ce dacă eşti stareţ?

Fără să-mi dau seama de vorbe, am luat automat sacul şi l-am dus la maşină. Când am ajuns la Bucureşti, la scara blocului, o aud:

- Hai, bre, adă aici sacul, nu te boieri! Merg cu liftul, iar dumneata du-te în drumul apucat. N-ai ce căuta să-mi vezi sărăcia din casă.

Ca fascinat de graiul babei mucalite, m-am trezit în drum spre Cernica. Dar numai după aceea mi-am dat seama că sacul era cam greu, ceva trecut de 50 de kg.

Când mi-am adus aminte, i-am spus:

- Sora Teofana, era cam greu sacul!

- Ce tot bodogăneşti acolo, bre! Sacul a fost greu pentru mine, nu pentru dumneata. Ce să fi fost acolo! Nişte brânză de vacă, niţel vin, aşa vreo 10 sticle, 5 de lapte şi ce am mai pus din cămară. Nu te holba la mine! Sfântul Calinic a fost milostiv, aşa că învaţă!

I-am spus să ceară, când are nevoie de ceva.

Îi zic şi eu din limbajul ei, cu împrumut:

- Auzi, bre, hoaşcă de babă, nu ştii ce înseamnă ascultare? Sfântul Calinic a fost milostiv dar n-a furat din mănăstire şi mai ales, să care el sacul cum am făcut eu.

- Auzi, bre, se vede că n-ai duhovnicie. Dacă aveai nu te ocupai de sacul pe care eu l-am umplut, dar dumneata, ca stareţ l-ai cărat, aşa că vina nu-i a mea! Nu l-am scos eu din casă, nici nu l-am cărat la Bucureşti! L-a dus sus, în casă, liftul, aşa că am avut binecuvântare de la Sfântul Calinic! Liftul nu s-a rupt!

Am rămas stupefiat de îndrăzneala babei, ca să nu spun tupeu de-a dreptul.

Cu toate acestea, când am plecat arhiereu la Curtea de Argeş, am luat-o şi pe ea. Am lăsat-o cu toate treburile în palatul episcopal, ca fiind mai în vârstă şi cu minte mai multă la cap.

Într-o zi o aud:

- Când pleci, bre, pe teren, şi când vii acasă?

- Plec peste o oră şi mă întorc peste două săptămâni.

Întrebarea baborniţei m-a pus pe gânduri. M-am făcut că plec, cu bagaje cu tot. M-am dus în palat, în partea de Nord şi supravegheam de la etaj, aripa de Sud, la cele două intrări.

Dintr-o dată văd pe biata Teofana cărând două valize, mai mari ca ea, spre ieşirea principală, din faţa palatului. Când am văzut, am coborât val-vârtej şi am ajuns la uşă, aşteptând să iasă.

Când a deschis uşa şi m-a văzut, a luat-o la fugă, la ieşirea din spatele palatului. Când să iasă, a dat tot din nou de figura mânioasă a lui Calinic.

Îi zic, în limbajul ei mirean:

- Auzi, bre, pleci la gară sau la autobuz? Văd că ţi-ai făcut bagajele!

- Lasă-mă, bre, în pace! Eşti un mare mincinos! Ai zis că pleci două săptămâni! Cine te-a pus să te-ntorci?

- Ascultă, bre, văd că eşti o hoaţă! Dacă de azi mai iei ceva îţi vei rupe o mână! Acesta va fi semnul că ai furat!

- Ce, bre, mă blestemi! Vezi că te cheamă Calinic şi nu este bine să fii rău!

A mai trecut o vreme. Aud că şi-a rupt chiar mâna dreaptă. S-a dus la doctor. A pus-o în ghips şi apoi a mers la recuperări. Când am văzut-o avea mână strâmbă de la încheietură. O aud, plângând:

- Bre, dar eşti un om rău! S-a prins blestemul! Mi-am rupt mâna şi s-a prins strâmb! Uite ce urâtă este! Dă-mi, bre, o binecuvântare să se îndrepte şi să nu mă mai doară!

I-am dat o binecuvântare pe mâna ruptă şi strâmb întremată, zicându-i:

- Auzi, bre, dacă vei mai fura, va fi şi mai rău!

A mai trecut o vreme. Într-una din zile, fiind acasă, la palat, aud, din bucătărie, răcnind:

- Sări, bre, m-a înţepat o albină în gât! Aoleu! Săriţi că mor! Salvarea!

Odată cu mierea, înghiţise şi o albină, căreia nu-i plăcea gâtul babei!

Când mă duc acolo, baborniţa era lată la pământ.

Am chemat salvarea şi a fost tratată la spitalul din Curtea de Argeş. A venit după câteva zile, bocind că am blestemat-o iarăşi pentru furt.

- Se vede, bre, că iar ai mai furat ceva!

- Auzi, bre, lasă-mă în pace! Mai bine citeşte-mi o rugăciune de dezlegare! Eşti rău la inimă! S-a prins blestemul!

- Dacă, dumneata, bre, eşti bună la inimă, de ce s-a prins?

Temându-mă să nu fure şi alte lucruri decât mâncare, am dus-o la mănăstire, într-o chilie, în obştea monahală. Lucra la bucătărie, ca de obicei. Nu s-a mai auzit nimic de lucrările ei şi nici de furturi.

Într-o zi, văd prin curtea mănăstirii, venind dinspre bucătărie, câteva femei cu saci în spinare, ieşind spre poartă.

Le opresc, să văd ce conţin sacii.

- Ce aveţi aşa greu în saci?

- Uite, colea, părinte, nişte ceapă, cartofi, orez, prune uscate şi nişte conserve, date de Maica Teofana, că doar n-au muncit popii pe ele.

Când, la amiază, în vara anului 1999, era eclipsă de soare, baba Teofana ieşea pe poarta mănăstirii. A fost dusă la Pasărea, unde a fost dinainte călugărită.

M-a chemat, peste o vreme, s-o văd. După obiceiul neschimbat, o aud:

- Bre, fă-mi o dezlegare, că mă duc la Domnul, iar dacă dumneata zici c-am furat, acum să mă ierţi, că de aceea eşti episcop, auzi?

Am făcut rugăciunea. Se văita sub epitrahil, spunându-şi printre sughiţuri cele făcute. M-am bucurat de căinţa babei monahale, cu năravuri din viaţa de mirenie.

Era o mare rugătoare la Dumnezeu, citind zilnic Psaltirea şi trăind în stilul ei!

A trecut la Domnul, de câţiva ani!

Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, volumul al III-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

În ziua de 21 octombrie 2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. IV pastoral: Glâmbocelu, Chițești, Mărcești, Valea Zimbrului, Bogați, Suseni și Glâmbocel Deal, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Dacă în urmă cu o săptămână, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului a desfășurat o amplă acțiune socială pentru ajutorarea celor afectați de inundațiile din județul Galați, astăzi a venit rândul credincioșilor din parohia Baloteasca aflată în comuna Leordeni, protopopiatul Topoloveni.
Sfântul Ioan Gură de Aur socotește că milostenia este o bună însoțitoare a pocăinței, făcând ca aceasta din urmă să lucreze repede și deplin. Milostenia are ca roadă rugăciunea și sporește iubirea. Numai prin milostenie și milă ajungem să ne asemănăm cu Dumnezeu.
„Săptămâna verde” este calea spre întărirea relaţiei profesor-elev, în absenţa clopoţelului și a lecţiei. Atmosfera din „săptămâna verde” este una specială, este trăită atât de elevi, cât şi de profesori cu sentimentul câştigării unor experienţe noi.
Milostenia reprezintă gestul creștin de a face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie. Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare, fiind cel mai natural sentiment. Cum aceasta este atât de importantă, să ne dăm silința să o întărim în suflet și să o sporim în viața noastră!
Este bine de știut, din capul locului, că Rezonanța se întemeiază pe empatie, iar aceasta se întemeiază pe rezonanță.
Acesta da titlu de „tabletă”, ar zice un mucalit sau cineva supărat, pe Calinic Argeșeanul! Ca să crezi, oricum, de-a valma, cum se mai obișnuiește, înseamnă că avem o problemă cu sinele relației, cum ar zice Verena Karst, adică acel sine al relației care se naște între două făpturi (oameni) ce s-au lăsat unul în mâinile celuilalt, iar acest sine al relației se formează prin trăirea relației Eu-Tu, prin întâlnire, deci, se naște în spațiul de rezonanță dintre Eu și Tu, dar și în urma sarcinilor zilnice, prin ceea ce cei doi modelează și construiesc împreună.
Mai pe scurt, Rezonanța înseamnă a ră-suna, știindu-se că sunetele sunt vibrații, de aceea a ră-suna înseamnă că vibrațiile își transmit între ele comunicarea ce duce la starea de oscilație.
Se spune că noi, oamenii, percepem lumea cu toate simțurile noastre, fiind zidirile Domnului Dumnezeu, care gândim și reflectăm ca să-i percepem și să-i înțelegem pe semenii noștri, lumea frumoasă care ne înconjoară, pe noi înșine și lumea în care ne vedem și ne regăsim, ca parte a ei.
Fără să ne bocim prea mult, deși ar trebui pentru că lumea interioară, dumbrava sufletului nostru este de cele mai multe ori pustiită, ori neglijată cu bună știință sau din necunoaștere și gravă neglijență, noi, laolaltă, ne străduim cu îndârjire ca să avem, cu orice preț, succes și iarăși succes!

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar