news        mail   location

 
 

Pentru o înţelegere mai uşoară a acestei denumiri, vom reaminti că Biblia, în întregul ei, este alcătuită din două mari părţi: Vechiul Testament, care întruchipează istoria mântuirii neamului omenesc de la facerea lumii până spre secolul II î. H.; şi Noul Testament care cuprinde viaţa şi învăţătura lui Iisus Hristos, istoria primelor şase decenii ale Creştinismului şi istoria mântuirii universale.

După cum se ştie, o carte canonică are autoritate normativă în materie de credinţă, iar conţinutul ei dogmatic devine obligatoriu, aşa cum a subliniat şi Origen (secolul III d. H.), idee preluată şi de Sfinţii Părinţi ai Bisericii Universale.

Tot de pe vremea lui Origen se foloseşte denumirea de Biblie, de la cuvântul grecesc „biblion”, la început aceasta însemnând şi „hârtie”, după care s-a generalizat cu înţelesul de „carte”.

Mai târziu, Sfântul Ioan Gură de Aur scria: „Biblia este o adunare de multe cărţi care, toate la un loc, alcătuiesc una singură”. Menţionăm, că înaintea lui Origen cu nouă secole, David, profetul, vorbea de „cărţile” profetice de dinaintea lui[1]. În plus, spre marea noastră bucurie, găsim notat, în cartea întâi a Macabeilor despre „cărţile cele sfinte” pe care israeliţii le citeau la vreme de amărăciune.[2]

Parcurgând scrierile teologice, vom întâlni adesea la iscusiţii condeieri teologi, în paralel, termenul de „Biblie” şi „Scriptură” sau „Scripturi”. În Vechiul Testament se cunoşteau trei categorii de cărţi sfinte:

1. „Legea” sau „Tora” care se numea şi „Pentateuh” sau cele cinci cărţi ale lui Moise, această denumire venind de la Legea lui Moise, dată de Dumnezeu pe Muntele Sinai pe cele două table, care constituia miezul întregii opere.[3]

2. „Profeţii”, prin care se desemnau cărţile scrise de profeţi.

3. „Scripturile”, care cuprindeau scrierile Vechiului Testament, numite istorice, poetice şi sapienţiale (de înţelepciune).

Ca să fim liniştiţi, când „Bibliei” îi mai spunem „Sfânta Scriptură”, putem lua ca temei termenii „Scripturile”[4] şi „Sfintele Scripturi”[5] care apar în Noul Testament.

Oricum am numi-o, cu pioşenie, se impune ca fiecare dintre noi să zăbovească măcar întru citirea unui capitol pe zi din cărţile Bibliei sau ale Sfintei Scripturi.

Am dori din toată inima, ca fiecare creştin ortodox român să citească, cu râvnă şi dragoste, din Marea Scrisoare a lui Dumnezeu dăruită nouă, din marea Sa iubire!

Calinic Argeșeanul

 

[1] Dan 9, 2

[2] I Macabei 12, 9

[3] Ieşire 20, 2-17

[4] Matei 21, 42

[5] Romani 1, 2; II Timotei 3, 15

În ziua de 21 octombrie 2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. IV pastoral: Glâmbocelu, Chițești, Mărcești, Valea Zimbrului, Bogați, Suseni și Glâmbocel Deal, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Dacă în urmă cu o săptămână, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului a desfășurat o amplă acțiune socială pentru ajutorarea celor afectați de inundațiile din județul Galați, astăzi a venit rândul credincioșilor din parohia Baloteasca aflată în comuna Leordeni, protopopiatul Topoloveni.
Sfântul Ioan Gură de Aur socotește că milostenia este o bună însoțitoare a pocăinței, făcând ca aceasta din urmă să lucreze repede și deplin. Milostenia are ca roadă rugăciunea și sporește iubirea. Numai prin milostenie și milă ajungem să ne asemănăm cu Dumnezeu.
„Săptămâna verde” este calea spre întărirea relaţiei profesor-elev, în absenţa clopoţelului și a lecţiei. Atmosfera din „săptămâna verde” este una specială, este trăită atât de elevi, cât şi de profesori cu sentimentul câştigării unor experienţe noi.
Milostenia reprezintă gestul creștin de a face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie. Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare, fiind cel mai natural sentiment. Cum aceasta este atât de importantă, să ne dăm silința să o întărim în suflet și să o sporim în viața noastră!
Este bine de știut, din capul locului, că Rezonanța se întemeiază pe empatie, iar aceasta se întemeiază pe rezonanță.
Acesta da titlu de „tabletă”, ar zice un mucalit sau cineva supărat, pe Calinic Argeșeanul! Ca să crezi, oricum, de-a valma, cum se mai obișnuiește, înseamnă că avem o problemă cu sinele relației, cum ar zice Verena Karst, adică acel sine al relației care se naște între două făpturi (oameni) ce s-au lăsat unul în mâinile celuilalt, iar acest sine al relației se formează prin trăirea relației Eu-Tu, prin întâlnire, deci, se naște în spațiul de rezonanță dintre Eu și Tu, dar și în urma sarcinilor zilnice, prin ceea ce cei doi modelează și construiesc împreună.
Mai pe scurt, Rezonanța înseamnă a ră-suna, știindu-se că sunetele sunt vibrații, de aceea a ră-suna înseamnă că vibrațiile își transmit între ele comunicarea ce duce la starea de oscilație.
Se spune că noi, oamenii, percepem lumea cu toate simțurile noastre, fiind zidirile Domnului Dumnezeu, care gândim și reflectăm ca să-i percepem și să-i înțelegem pe semenii noștri, lumea frumoasă care ne înconjoară, pe noi înșine și lumea în care ne vedem și ne regăsim, ca parte a ei.
Fără să ne bocim prea mult, deși ar trebui pentru că lumea interioară, dumbrava sufletului nostru este de cele mai multe ori pustiită, ori neglijată cu bună știință sau din necunoaștere și gravă neglijență, noi, laolaltă, ne străduim cu îndârjire ca să avem, cu orice preț, succes și iarăși succes!

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar