Acum vorbim despre cele dintâi Cărţi ale omenirii, scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt. Evreii numesc aceste Cărţi: Tora = „Lege” şi numirea de Pentateuh, care înseamnă „Cele Cinci Cărţi”, şi vine de la cuvintele greceşti pente = „cinci” şi teuhos = „Carte”.
Cele Cinci Cărţi, scrise de Moise, sub inspiraţia Duhului Sfânt, sunt: Facerea, sau Geneza, cuprinzând crearea universului şi a neamului omenesc; Ieşirea, sau Exodul, care relatează eliberarea poporului evreu din robia egipteană; Leviticul, ne arată care sunt funcţiile preoţeşti şi alte reguli de viaţă; Numerele, descriu numărătoarea sau recensământul, făcut asupra poporului evreu din pustie şi Deuteronomul, care se traduce din limba greacă: „A doua Lege”, o reluare mai în amănunt a Legii primită de Moise în Muntele Sinai.
La început, toate „Cele Cinci Cărţi” numite şi Pentateuh, au fost într-o singură carte. Împărţirea pe care o avem noi astăzi a fost făcută de către traducătorii Septuagintei, în secolul al III-lea î. H., fără a se ştirbi ceva din unitatea operei biblice.
Neîndoielnic, Moise Profetul este considerat drept autorul Pentateuhului, fapt ce reiese din întregul text, iar Biserica, Tradiţia şi Şcolile Rabinice au omologat această atestare încă din vremea apostolică.
Iată, drept dovadă, că Însuşi Hristos ni-l arată pe Moise ca autor al Legii: „Oare nu Moise v-a dat Legea?”[1]; „toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise…”[2], iar Sfinţii Evanghelişti, ne relatează: „Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor după Legea lui Moise…”[3]; „căci legea prin Moise s-a dat”[4]; „L-am aflat pe Acela despre Care a scris Moise în Lege.”[5]
De asemenea, când Sfântul Apostol Pavel era în lanţuri la Roma şi-l propovăduia pe Iisus, se ostenea să arate: „ca şi din Legea lui Moise, şi din prooroci să-i încredinţeze despre Iisus”[6], iar romanilor le scrie, mărturisind: „Într-adevăr, Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege.”[7]
Vom rezuma cele de mai sus prin cuvintele lui Bartolomeu Valeriu Anania: „Genul teatrului liric cultivă uvertura nu numai ca deschidere pregătitoare, ci şi ca o sinteză a tuturor motivelor muzicale ce se vor desfăşura şi se vor împleti, amplificate, în întreaga operă. Din unghiul acestei comparaţii, Pentateuhul este uvertura operei mântuitoare a lui Dumnezeu.”
Orice cărturar sau necărturar, din orice neam ar fi, trebuie să citească această operă mântuitoare.
A ne aduna mereu în gândirea lui Dumnezeu, obârșia noastră dumnezeiască (divino-umană), înseamnă de fiecare dată întâlnire cu Izvorul Vieții Veșnice!
Calinic Argeșeanul
[1] Ioan 7, 19
[2] Luca 24, 44
[3] Luca 2, 22
[4] Ioan 1, 17
[5] Ioan 1, 45
[6] Fapte 28, 23
[7] Romani 10, 5
