Ce înseamnă un poet? Poetul este spiritul care visează, o melodie care încântă urechea, el trăiește într-o rază de soare, și mai universal, spațiul și timpul aparțin poetului, iar cine spune poet spune istoric și filosof, în același timp.
William Shakespeare este mai furtunos: „Poetul este singura ființă vie și căreia îi este dat să tune și să șoptească, având în el, ca și natura, bubuitul norilor și freamătul frunzei, și nu se numește poet acela care nu are o viața sufletească izvorâtă din conștiința sa.”
Poeții, despre ei au gândit totdeauna ceea ce sunt, și atunci se exprimă: „Marii poeți sunt asemenea munților mari, au multe ecouri. Cântecele lor sunt repetate în toate limbile pământului, cu gândul, om din copil vom face; apoi din om poet” și că un poet adevărat trebuie să întruchipeze suma ideilor timpului său, și mai ales el este asemenea torței ce o poartă să lumineze Viitorul, ajungându-se să se spună „poetul este un sculptor, sculptorul este un poet.”
Iubitorii de poezie vor descoperi că: „Vocea poetului este un freamăt al inimii, pentru că adevăratul poet este în același timp prezent pretutindeni în opera sa, el fiind un vizionar:
„Poeții mari pe tâmple cu pronia divină,
Din fruntea inspirată ne-aruncă raza lor,
O, dulce vale-i arta, când sufletul se înclină
Să soarbă poezia din orice sfânt izvor!
Căci sufletul poetului e umbră și iubire,
E-a nopții rară floare ce-ncepe să-și desfire,
Petalele, parfumul, chemarea ei divină,
Când bolta se îmbracă de stelelor lumină.”
Înainte de a ne apropia de finalul tabletei, vom vedea cele trei aspecte ale poetului adevărat: umanitatea, natura, adevăratul realism. Pentru umanitate și natură, viziunea este o observație; pentru adevăratul realism, viziunea este intuiție, și dacă, deseori, se mai întâmplă, poetul simte că dacă talentul nu-i nimic, trebuie ca cinstea lui să fie totul!
Am întâlnit un poet mare, care de la o vreme, n-a mai avut inspirație să scrie poezii. Cu privirea și pumnii ridicați către Cer, urla: „M-a părăsit Dumnezeu? Nu mai pot scrie poezii! Nu mai am inspirație”.
Așa s-a dus la Domnul Dumnezeu, cu glasul ridicat a revoltă, în loc să mulțumească pentru ce a primit până atunci!
Calinic Argeșeanul
