Când iubești mama, ești un om întreg! Când iubești Patria, ești un om și jumătate sau doi oameni, că nu-ți vine bine să fii singur, în vatra de unde ai răsărit!
Poporul armean definește: „Aparții patriei tale, la fel cum aparții mamei tale!” Bengalezii zboară în înalturi: „Mama și țara sunt superioare Raiului”! Mai la talpa țării, latinul se definește pe sine: „Oricine preferă să trăiască pe pământul natal!” Îndepărtatul popor mongol, cugetă: „Pământul natal e mai scump decât aurul în țară străină!” Ce spune proverbul rusesc? „Omul fără patrie e ca privighetoarea fără cântec!” D-apoi românul, cum ar zice: „Din pământ străin nu te saturi când bei apă!”
Și dacă este vorba de români, vom vedea cum știm cu iubirea pământului din care am răsărit prin Duhul Sfânt: „Românul își iubește pământul unde s-a născut ca un Rai, din care nici tiraniile cele mai crude nu sunt în stare a-l goni”, cum scrie rapsodul Vasile Alecsandri, iar scriitorul Cezar Bolliac, prevede: „Căci Patria nu este unde-i poporul sclav!”
Când vorbim de moșie, care vine de de la cuvântul și starea de moși și strămoși, deci moșia care a adus pe lume un titlu, de moșier, Dimitrie Cantemir ne-a lăsat întru rostire: „Neclătită și nemutată rămâne acea vestită a bătrânilor zisă: Luptă-te pentru moșie!” Din hăurile timpului, Miron Costin a știut să se așeze în cronici: „Pământul acesta este frământat cu sângele moșilor și strămoșilor noștri”, iar George Coșbuc exclamă: „Patria ne-a fost pământul/ Unde ne-au trăit strămoșii.../ Patria ne e pământul/ Celor ce suntem în viață/ Cei ce ne iubim frățește/ Patria ne-o fi pământul/ Unde ne-or trăi nepoții.../ Așa-i patria cea dragă/ Să-i dăm Patriei Române/ Inima și viața-ntreagă/ Și ajuns în țară, eu te rog/ Fă-mi cel din urmă bine: Pământul țării să-l săruți/ Și pentru mine!”
Eminescu, Sfântul ghiersului românesc, în Scrisoarea a III-a a înveșnicit virtutea românului: „N-avem oști, dar iubirea de moșie e un zid/ Care nu se înfioară de-a ta spaimă, Baiazid! Cade Bizanțul, cade Bulgaria, cade Ungaria, cad toate țările până la Alpi; aici, însă, la hotarele Europei, rămâne un popor care se închină, dar nu se supune, o mână de oameni care prin bărbăție și înțelepciune știu să păstreze sfințenia pământului de sub picioarele lor!”
Să nu uităm niciodată în viața noastră, că: „Pământul are prețul moșilor și al strămoșilor noștri, care au coborât în sânul său, de-a lungul veacurilor!”
Calinic Argeșeanul
