În scrierile sale, Boileau (Avantajele păcii), în scrisoarea I, ne dă un sfat asiguratoriu, că: „Poți să fi erou fără să pustiești Pământul!”
De când mă știu, am avut oroare de orice război s-ar duce pe fața Pământului! Cred că este o poveste mai îndepărtată. Între anii 1943-1944, mama mă purta în pântece și fătul de atunci, Calinic de azi, a primit din viața mamei, spaimele bombardamentelor, iar tranșeele care se văd și azi, erau prin spatele casei părintești. Pritnr-o minune, mama nu a fost spulberată de explozia unui obuz, după cum mi-a mărturisit, plângând în hohote, iar eu am fost salvat de la moarte.
Așadar, eram între moarte și viață, în fiecare zi! Mă înspăimânta orice veste de război, ca și azi, rămânând cu acele sechele de spaime netămăduite. Am scris anumite tablete în ultima vreme, pentru a ne solidariza să facem pace între noi și a ruga pe Dumnezeul Păcii, să întronizeze Eterna bucurie a trăirii în fericirea frumuseții lumii văzute, și a nu se distruge nimic din ceea ce a creat Domnul Dumnezeu!
Fără ca să fiu panicard, citind în Sfânta Scriptură, la Sfântul Apostol Petru, epistola a II-a, capitolul al treilea, în întregime, m-am speriat de-a binelea, că noi, în orice clipă, putem fi victime și ale prăpădului atomic și chimic, și să murim la drumul mare, asfixiați, și cu plămânii prăjiți.
Arsenalul de distrugere este știut de conducătorii popoarelor; știu forța de pustiire și marea spaimă, că dintr-o eroare se poate declanșa un holocaust mondial, care ar distruge totul în cale.
Iată textul apocaliptic: „Iar cerurile de acum și pământul sunt ținute prin același cuvânt și păstrate pentru focul din ziua judecății și a pieirii oamenilor necredincioși. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile arzând se vor desface, și pământul și lucrurile de pe el se vor mistui...Pentru aceea, iubiților, așteptând acestea, sârguiți-vă să fiți aflați de El în pace, fără prihană și fără vină” (II Petru 3, 7, 10, 14).
Pacea se impune, a se întrupa în inima celor care conduc destinele omenirii, și să se ajungă la o frăție sfântă și binecuvântată, fără războaie, fără distrugeri, fără spaime. Să cruțăm munca omenirii! Să ne cruțăm pe noi înșine!
Cine-i pruncul lui Dumnezeu, evită orice război!
Calinic Argeșeanul
