Celebrul filosof Platon, născut dintr-o familie de nobili, în jurul anului 427 î. Hr. în Atena, a fost elevul lui Socrate, un fel de discipol sau învățăcel.

Moartea filosofului Socrate l-a zguduit și, înfricoșat, a părăsit Atena, începând călătorii multe, cu predilecție în sudul Italiei, în frumoasa Sicilie, iar în anul 385 î. Hr. a revenit la Atena, unde a întemeiat o școală care s-a numit Academie, și la care s-a îngrijit să aibă activitate până la moartea sa, din anul 347 î. Hr.

Din fericire, în Istoria Filosofiei clasice grecești, s-au păstrat câteva lucrări majore: Apărarea lui Socrate, Criton, Gorgias, Hippias Maior, Memnon, Protagoras (dialoguri din tinerețe), în anii 399-387 î. Hr. Au urmat cu spor, scrierile: Phaidon, Phaidros, Republica, Banchetul (dialoguri de maturitate). Iar spre bătrânețe a scris: Parmenide, Sofistul, Theaitetos.

În Istoria Filosofiei se consemnează că în anul 399 î. Hr., filosoful Socrate a fost judecat și condamnat la moarte, moarte despre care discipolul său, Platon (numit „cuprinzător”), scrie în lucrarea sa, Apărarea lui Socrate. În lucrarea Republica, Platon arată cum Socrate punea întrebări despre virtuți, afirmând că „virtutea este cunoaștere”, și ca să înțelegi ce este aceasta, trebuie să te întrebi ce este „dreptatea”!

Gândirea la Lumea Ideilor, îl duce pe Platon la o singură concluzie, că există o Lume a Ideilor sau a Formelor, separată de lumea materială. Trecem peste cele ce a spus despre obiectele din lumea înconjurătoare, cum ar fi „paturile” și „câinii”, dar și despre „mitul Peșterii”. În privința teoriei formelor, Platon, face o distincție între Lumea Ideilor și Lumea simțurilor, Lumea Ideilor fiind eternă și neschimbătoare. Cunoașterea este înnăscută, după gândirea lui Platon, care scrie că ființele umane au două aspecte: trupul și sufletul, sufletul fiind nemuritor și etern, care a locuit, înainte de a ne naște, în Lumea Ideilor, iar acum tânjește să se reîntoarcă acolo după moarte, rațiunea fiind un atribut al sufletului.

Căutăm cu rațiunea pentru a cunoaște adevărurile adânci, influențând pe discipolul său Aristotel, cu care era în dezacorduri fundamentale, subliniind că „ceea ce numim învățare este doar un proces de reamintire.”

Se susține că Ideile lui Platon și-au făcut ulterior loc în filosofia gânditorilor islamici și creștinii din Evul Mediu, inclusiv  a Fericitului Augustin din Hippona, care a împletit Ideile lui Platon cu cele ale Bisericii!

Ce scrie filosoful Platon în lucrarea sa: Apărarea lui Socrate? Un mic episod: „Și dacă în moarte nu-i nicio simțire, ci este așa ca un somn adânc, când cineva doarme fără să vadă un vis, atunci moartea se înfățișează ca un minunat câștig...Dacă însă moartea este ca și o călătorie, dacă sunt adevărate cele care se spun, că acela este locul de întâlnire al tuturor care am murit, atunci ce bine s-ar putea închipui mai mare decât moartea? Moartea este trecerea sufletului dintr-un loc în altul”!

Iată că, atât Socrate filosoful, cât și discipolii săi, filosofii postsocratici, se consideră inspirați de Domnul Dumnezeu, și unii dintre ai au fost pictați pe pereții bisericilor ortodoxe, în exterior, ca înainte mergători ai Ideilor, ca moștenire inegalabilă.

Așa că, se impune, să avem cunoștințe și despre gândirea filosofică a lumii!

Calinic Argeșeanul