Există destui tineri care oscilează între căsătorie și călugărie, nereușind să ia o hotărâre clară în ceea ce privește lungul drum al vieții lor.

Pentru a-i ajuta în alegerea lor, m-am gândit să iau un scurt interviu Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului. Cu îngăduința Înaltpreasfinției Voastre, vreau să vorbim despre călugărie. Un tânăr poate fi înclinat spre monahism. El se poate întreba: „Ce este mai bine să fac? Ce este mai plăcut lui Dumnezeu?”. Ce ne puteți spune?

Desigur, pentru un tânăr creștin există aspecte ale vieții care îl pot îndruma spre monahism și altele care îl  pot îndepărta. Este foarte ușor să vorbim despre călugărie, dar spre călugărie trebuie să pornești dacă ai țintă pe Iisus. Există primejdia de a ne lăuda că osteneala călugărească este superioară celei de mirean familist. Privitor la acest pericol, voi arăta în cele ce urmează.

Un sihastru se credea râvnitor. Într-o zi, i-a cerut lui Dumnezeu să-i spună ce răsplată va  avea după pravila făcută. După o vreme, Dumnezeu îi spune că mai presus de ostenelile sale stă întru strălucire pantofarul din orașul Alexandrei Egiptului. Curios, sihastru se duce glonț să vadă pe pantofar. Când intră în casă, îl vede lucrând la papuci. Prin camere lucra și soția, îngrijind pe cei trei prunci. Din vorbă în vorbă, îl întreabă ce fapte face de este bineplăcut lui Dumnezeu. La insistențele sihastrului, pantofarul îi mărturisește că lucrează zi de zi, se roagă dimineața și seara, iar venitul câștigat îl împarte la trei: o parte pentru Biserica lui Dumnezeu, alta pentru milostenia nevoiașilor, iar alta o folosește pentru casă. Pantofarul nu putea merge la călugărie pentru că făcea mai mult bine în lume. Iată un mirean cu fapte călugărești și un călugăr cu fapte mirenești. Așa putem vorbi de o vocație și de o virtute. Monahismul, ca şi căsătoria, este un sacrament al iubirii. Toți suntem pruncii lui Dumnezeu și este necesar să ne mântuim toți. Cred că se mântuiesc și călugării, care-și doresc fierbinte mântuirea, dar cred că se mântuiesc și cei căsătoriți care au de dus grija de zi cu zi pentru prunci și familia dăruită lor de Dumnezeu. Sfântul Macarie Egipteanul spune: „Cu adevărat, nu este nici persoană feciorelnică, nici căsătorit, nici monah, nici mirean; ci Dumnezeu dă tuturor Duhul Sfânt, potrivit intenţiilor fiecăruia!”. 

Sfântul apostol Pavel nu a fost căsătorit, şi nici despre tânărul Timotei nu vedem să fi fost căsătorit, şi totuşi, el a fost hirotonit de către apostolul neamurilor dimpreună cu ceata slujitorilor căsătoriți. Un lucru este clar, că de la slujitorul lui Dumnezeu se cere să fie un om cumpătat.

„Cine pune mâna pe plug şi întoarce capul înapoi, nu este vrednic de Mine”, spune Mântuitorul. Acum, dar, fiecare să îşi urmeze chemarea şi rostul rânduit de Dumnezeu.

Pr. Psih. Rafael Vintilă

Paraclisul Universitar „Întâmpinarea Domnului” Pitești