În cursul anului 1948, un grup de beduini au făcut o descoperire senzaţională. În peşteri spaţioase săpate în munte s-au găsit vase mari de lut ars având înăuntru manuscrise care, în urma studierii de către specialişti catolici şi protestanţi, au adus noutăţi surprinzătoare.

Se arată lămurit că texte veterotestamentare (Vechiul Testament) sunt contemporane cu Versiunea Alexandria (secolul III, î. H) şi sunt mult mai apropiate de Septuaginta decât de Textul Masoretic.

Intelectualii necreştini din secolul I d. H., printre care filosoful Filon din Alexandria, cât şi marele istoric Iosif Flaviu, cărturari evrei, care, deşi cunoşteau bine ebraica, socoteau că este mai precis şi sigur să citeze din Septuaginta, pe care o preţuiau cu adevărat. Filon de Alexandria declara că Versiunea Alexandria, adică Septuaginta, este versiune inspirată a Scripturii Sfinte.

Marii cărturari români au tradus şi tipărit încă dintru începuturile tiparului părţi din Sfânta Scriptură, cum ar fi, spre exemplu, Palia de la Orăştie (1582) sau traducerile şi tipăriturile lui Coresi de la Braşov, din secolul al XVI-lea.

După cât se cunoaşte, poporul român a avut prilejul fericit ca Biblia să fie tradusă după Septuaginta. Iată cele mai importante ediţii: Biblia de la Bucureşti, 1688 (zisă şi a lui Şerban Cantacuzino); Biblia de la Buzău, 1854-1856; Biblia lui Şaguna, Sibiu, 1856-1858, iar în 1795, la Blaj se tipăreşte Biblia lui Bob, pentru uzul greco-catolicilor.

Ultima ediţie, după cum se ştie, a apărut la Bucureşti, în anul 1914, considerată singura ediţie a Sfântului Sinod.

Anul 1936 a adus o ruptură prin apariţia Bibliei tradusă după Textul discutabil – cel Masoretic – de către Gala Galaction, Vasile Radu şi Nicodim Munteanu. Gala Galaction a motivat că şi noi, ortodocşii, trebuie să avem un text pe care-l folosesc sectele neo-protestante. Bibliile din 1936 şi 1938, au rămas doar ca texte de studiu comparativ şi aproape nimeni azi nu mai pomeneşte de ele. Voia şi Carol al II-lea să se impună prin aceste ediţii ale Bibliei.

În privinţa Noului Testament putem spune că cele 27 de cărţi au fost scrise în limba greacă. Doar Evanghelia după Matei a fost redactată în aramaică (s-a pierdut), dar a fost rescrisă de acelaşi autor, în limba greacă, precum o avem azi. Din cele aproape 2500 de manuscrise, aproape 167 cuprind Noul Testament integral.

Putem spune că azi avem la îndemână, în sânul Bisericii Ortodoxe Române, Biblia din 1688 pe care este bine s-o studiem, Biblia din 1914, ediţia Sfântului Sinod, alte ediţii ale Patriarhilor Justinian, Iustin, Teoctist și Daniel. Iar mai nou, pentru studiu, se impune versiunea Bartolomeu Valeriu Anania, pe care o citesc cu mare bucurie, având în vedere mai ales aparatul critic, explicitar, din diverse osteneli ale înaintaşilor. Bună treabă!

Deci, la studiu şi împlinire cu răbdare sfântă!

Calinic Argeșeanul