Câteva repere biografice: Anicius Boethius a fost un filosof născut într-o familie creștină aristocrată, în jurul anului 480, iar în anul 525 a luat drumul veșniciei.

La vârsta de numai 7 ani a rămas orfan, fiind crescut de o familie aristocrată din Imperiul Roman. A învățat limbile greacă și latină, cunoscând în detaliu literatura și filosofia latină și greacă, traducând textele filosofului Aristotel despre Logică, fiind și consilierul-șef al regelui ostrogot Theodosie.

După numai cinci ani, a căzut victimă unor intrigi de la curtea regelui, fiind acuzat de trădare pe nedrept, după care a fost condamnat la moarte. Cât a stat în temniță așteptând execuția, a scris cea mai frumoasă lucrare: Consolarea Filosofiei!

Lucrările păstrate pe care le-a elaborat în timpul vieții sunt: în anul 510: Comentarii la „Categoriile” lui Aristotel; în anii 513-516  a scris comentarii la lucrarea lui Aristotel: „Despre interpretare”, iar spre sfârșitul vieții (523-526), din temniță, a scris: „Consolarea Filosofiei”.

Tema principală pe care o abordează Boethius este Platonismul creștin, având în vedere că ucenicul lui Platon, filosoful Aristotel arată problemele care apar din teza că viitorul poate fi cunoscut, aceasta depinzând de capacitatea cunoscătorului. Toma d`Aguino (1250-1270) a fost de acord cu Boethius, că Domnul Dumnezeu există în afara timpului, adică este transcendent și dincolo de înțelegerea noastră umană!

Așadar, filosoful roman Boethius a fost creștin instruit în Tradiția platoniciană. Este surprinzător cum gândea filosoful Boethius, cu o suplețe superbă, arătând că Domnul Dumnezeu știe ceea ce noi vom face în viitor și cum am putea spune și susține că suntem înzestrați cu un dar special, liberul arbitru.

Și acum, câteva cuvinte despre „Domnul Dumnezeu dincolo de Timp!”

Noi trebuie să înțelegem că filosoful Boethius s-a gândit cu mult efort, ajungând la concluzia deplină și fără echivoc, că Domnul Dumnezeu știe totul, nu doar trecutul și prezentul, ci și viitorul omenirii, așadar, noi trăim în timp și putem, oarecum, cunoaște evenimentele doar ca trecute (pentru că s-au întâmplat), prezente (dacă se întâmplă acum) sau viitoare (dacă urmează să se petreacă). Spre deosebire de noi, Domnul Dumnezeu nu trăiește în Timp, El trăind într-un prezent etern, și cunoaște evenimentele care pentru noi sunt trecute, prezente sau viitoare, în același mod în care noi cunoaștem prezentul.

Există o imagine însoțită de un text: Domnița Filosofie și Boethius au un dialog despre liberul arbitru, determinism și viziunea Domnului Dumnezeu asupra prezentului etern, în influenta sa lucrare: „Consolarea Filosofiei”!

Noi, cei gândiți și hotărâți de a ne întrupa în frumusețea acestei lumi văzute, avem prin „suflarea de viață”, o mare înzestrare cu darurile Duhului Sfânt, de a putea ține legătura cu Domnul Dumnezeu, nu doar pentru o vreme, ci pentru totdeauna, în văzduhul etern, fiind cea mai mare minune de pe Pământ!

Calinic Argeșeanul