O nouă „pastilă cărturărească” pe care ne-o servește doctorul de suflete, Fericitul Augustin: „Ceea ce îmi apare acum cu claritate, în mod evident, este că nici viitorul, nici trecutul nu există și că nu este propriu a spune, sunt trei timpuri: „trecutul, prezentul și viitorul”, dar s-ar putea mai bine spune „timpurile sunt trei, prezentul trecutului, prezentul lucrurilor prezente și prezentul viitorului”, căci aceste trei timpuri sunt toate trei în sufletul meu și în altă parte nu le văd.
Prezentul trecutului este memoria, prezentul prezentului este intuiția, prezentul viitorului este așteptarea.
Am auzit spunând pe un om învățat, că timpul este mișcarea soarelui, a lumii și a astrelor și nu sunt de această părere. De ce atunci timpul nu ar fi mișcarea tuturor corpurilor? Dacă astrele cerului s-ar opri și dacă roata lumii ar continua să se învârtească, nu ar mai fi timp să-i măsori rotirile?...În ceea ce mă privește, doresc să știu care este esența și natura timpului, acela care ne servește ca să măsurăm mișcările corpului și ne permite să spunem, de exemplu, că o mișcare durează de două ori decât alta. Ceea ce numim zi, nu este numai timpul în care soarele este deasupra Pământului și care distinge ziua de noapte; este întregul circuit de la Orient la Occident și care ne face să spunem „atâtea zile au trecut”...fiindcă ziua se împlinește prin mișcarea soarelui și circuitul său de la Orient la Occident, întreb, dacă este această mișcarea însăși care este ziua sau timpul în care ea se realizează, sau amândouă, împreună? Dacă prima (mișcarea) ar fi ziua, am avea o zi chiar dacă tot spațiul în timp în care soarele și-ar face cursul său, nu ar dura decât o oră?
În a doua ipostază (ziua este timpul) nu ar mai fi zi, dacă de la un răsărit al soarelui la altul nu ar trece decât o oră, atunci când soarele face un circuit de 24 de ore, ca să împlinească ziua. Vom spune atunci că mișcarea soarelui și durata acestei mișcări fac, împreună ziua? Dar atunci nu ar mai putea fi vorba despre zi, dacă soarele și-ar face drumul într-o oră și nici dacă oprindu-se cursa sa, s-ar scurge același timp ca acela care este în mod obișnuit necesar soarelui pentru a-și împlini mișcarea sa de revoluție de la o dimineață la alta!”
Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia despre El. Și aceasta fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit, dar răsunetul lor străbate tot pământul! (Psalmul 18, 19, 1-4).
Calinic Argeșeanul
