Și acum un uriaș, la propriu și la figurat: Toma d`Aquino, care s-a născut în anul 1225 la Rocca (adică Piatra sau Roca Seacă) în Italia. Universitatea din Neapoli avea să-l aibă student genial și spre supărarea familiei sale, a adoptat ca să-și orânduiască viața în noul ordin călugăresc dominican (pe înțeles: câinii Domnului), ordin prin excelență format doar din intelectuali de primă mână (toți savanți).

A studiat la Paris (Franța), apoi la Koln (Germania), având ca îndrumător pe teologul german Albertus Magnus. Se întoarce la Paris ca profesor (maestru) de teologie, apoi, timp de 10 ani călătorește în întreaga Italie, după care este chemat din nou la Paris în funcția de profesor universitar. Între anii 1256-1259, scrie Întrebări disputate despre adevăr și între anii 1265-1274, Summa Theologiae. Iar înainte de a muri, în anul 1271 a scris lucrarea Despre eternitatea lumii, un fel de testament academic. A murit în anul 1274, la vârsta de 49 de ani, iar în anul 1323 (exact după 49 de ani după moarte) este sanctificat de Biserica Catolică.

Și filosoful și clericul catolic Toma d`Aquino a avut o aplecare totală către gândirea lui Aristotel. Opiniunile prezente asupra Universului sunt diverse: gust capita, tot sensu (câte capete, atâtea idei – sensuri), adică unii susțin că Universul a avut un început, în timp ce alții susțin că Universul a existat dintotdeauna. Azi este mult mai ușor să se limpezească lucrurile (adevărurile științifice), pentru că, atât Fizica, precum și Astronomia, ca bază a deslușirilor existențiale, au fost lăsate la latitudinea filosofilor și a teologilor.

Aristotel mărturisea că Universul a existat dintotdeauna și că a găzduit tot felul de lucruri neînsuflețite și vii, cum ar fi pietrele și oamenii, cu celelalte regnuri, și că este în mișcare continuă și schimbare dintotdeauna, iar marii filosofi arabi Avicenna și Averroes au acceptat viziunea „savantă” a lui Aristotel. Pe de altă parte, gânditorilor creștini și iudaici medievali, le venea greu să accepte  absolutismul lui Aristotel, pentru că Biblia spune că Universul are un început, iar Aristotel este în eroare, că Universul nu a existat dintotdeauna.

Ceea ce este clar, Toma d`Aquino credea în fenomenul creației și mai credea că unele elemente ale crezului creștin puteau fi demonstrate rațional, și că, în gândirea sa: Biblia și Rațiunea nu erau deloc în conflict, așa cum unii, mai involuntari, susțineau, oarecare, ca să nu hiperbolizăm, conflict între Credință și Rațiune.

Este anevoios lucru ca să te pronunți asupra unor realități, la care, noi, niciodată nu vom putea ajunge decât cu Credință în Domnul Dumnezeu, iar Rațiunea noastră, doar luminată de Duhul Sfânt, poate înțelege simfonia existenței, la care noi, nu suntem numai martori și face parte in integrum din Planul existențial al Domnului Dumnezeu, dacă ne putem exprima astfel!

Calinic Argeșeanul