Praznicul închinat Sfintei Treimi a adus mare bucurie obștii monahale de la mănăstirea argeșeană Slănic. După ani de așteptare și eforturi susținute, astăzi a fost sfințită noua biserică cu hramurile: Sfânta Treime, Nașterea Maicii Domnului și Sfântul Cuvios Teofil Mărturisitorul, ridicată în perioada anilor 1991 – 2022.
Slujba de târnosire a fost săvârșită de un sobor de ierarhi din care au făcut parte: Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscop al Râmnicului și Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului.
Încă de la primele ore ale dimineții, foarte mulți credincioși au ajuns pe dealul Slănicului, dorind să fie martori la acest moment important din viața mănăstirii.
După săvârșirea slujbei de sfințire, înalții ierarhi au oficiat Sfânta Liturghie în Altarul de Vară, fiind înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi.
În cuvântările rostite cu această ocazie, Înalții Ierarhi și-au amintit de vrednicii înantași: părinții stareți Vitimion Nițoiu și Teofil Bădoiu, care au pus bazele vieții monahale de la mănăstirea Slănic, noua biserică sfințită astăzi fiind rodul rugăciunilor pe care aceștia le-au făcut împreună cu credincioșii.
Ierarhul Argeșean a amintit în cuvântul său că mănăstirea Slănic este locul binecuvântat de Dumnezeu care a dat Bisericii Ortodoxe din România pe cei doi vrednici ierarhi prezenți la acest eveniment.
După trecerea la cereștile lăcașuri a Părintelui Teofil Bădoiu, Arhiepiscopul Calinic Argeșeanul, încredințează conducerea Mănăstirii Slănic, Protosinghelului Clement Păunescu, la data de 6 august 2010.
Astfel, între anii 2012-2013, au fost întreprinse mai multe lucrări de refacere a clădirilor vechi și de construire a unor noi spații monahale. Totodată au fost continuate lucrările la noua biserică fiind terminată pictura în tehnica fresco, o lucrare deosebită realizată de către ierodiaconul pictor bisericesc Ilie Bobăianu, viețuitor al Mănăstirii Slănic. Întrucât biserica prezenta urme de degradare, s-a impus realizarea unui proiect de restaurare și înfrumusețare, inclusiv a picturii murale. Acesta a fost subvenționat printr-un proiect al Companiei Naționale de Investiții, prin bunăvoința doamnei Director General Irina-Manuela Pătrășcoiu și a domnului Mihai Busuioc, actualul Președinte al Curții de Conturi.
Lucrările au constat în reacoperirea bisericii cu tablă din titan-zinc de către firma S.C. ValconRoofs S.R.L., reprezentată de domnul Baciu Virgil, renovarea fațadelor exterioare, eradicarea igrasiei, realizarea drenajelor, înlocuirea ușilor de la intrarea în biserică, montarea instalației electrice și termice, și placarea pardoselii cu marmură verde.
Prin ajutoare generoase provenite de la Secretariatul de Stat pentru Culte, prin bunăvoința domnului Ministru Secretar de Stat Victor Opaschi, de la Consiliul Județean Argeș, cu aprobarea domnului Președinte Ion Mînzînă, a credincioșilor, sponsorilor și a multor oameni de bine, știuți numai de Dumnezeu, au fost continuate lucrările, înlocuindu-se mobilierul din biserică, stâlpii din pridvor, treptele de la biserică, realizându-se și un ancadrament sculptat în piatră pentru ușa de la intrare, împodobită cu două icoane în mozaic, realizate de Bozgă Laurențiu, reprezentându-i pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel.
Aleea de la intrare, amenajarea spațiului de parcare din fața mănăstirii, ridicarea unui frumos altar de vară în partea de est a bisericii mici, în anul 2015 cu hramul Schimbarea la Față, recondiționarea drumului către mănăstire, precum și alte lucrări extrem de necesare, toate au fost posibile cu sprijinul substanțial al familiei Meculescu din Municipiul Pitești, Județul Argeș, reprezentată de către Domnul Marin Meculescu.
De asemenea, cu ajutorul familiei Domnului Lăzăroiu Ștefan, aleile din incintă au fost placate cu dale din piatră.
Începuturile vieții monahale în zona Slănicului se pierd în negura timpului.
Unii istorici spun că Vlad Ţepeş ar fi întemeiat un schit în aceste locuri, între anii 1456 - 1460, pe când se retrăsese după luptele cu turcii. Alţii spun că schitul ar fi fost înfiinţat de Mihai Viteazul, sau că schitul a fost ctitorit de către fiul unui domnitor din Ardeal, căsătorit cu o fiică a lui Neagoe Vodă, care avea o moşie în apropiere.
Prima informaţie scrisă, demnă de luat în considerare despre existenţa unei biserici în zona cunoscută sub numele La Schit apare într-o hotărnicie a moşiei unor moşneni slăniceni.
În anul 1916, monahul Irinarh Pulpea din Localitatea Slănic, tuns în monahism la Schitul Ciocanu, vieţuitor un timp la Schitul Robaia, vine în această parte de lume, reușind să pună un început de viaţă pustnicească.
În anul 1922, de la schitul Robaia va veni ieromonahul Isidor Ghimpeţeanu, care împreună cu monahul Pantelimon Şuşală, cu mijloace tehnice modeste vor ridica de roşu prima biserică de zid cu hramul Nașterea Maicii Domnului, târnosirea săvârșindu-se la data 19 octombrie 1930.
Viaţa duhovnicească la Slănic a început să sporească, odată cu anul 1944, când stareţ al lăcaşului a fost numit Părintele Vitimion Niţoiu. Programul liturgic, slujbele realizate zilnic, rânduiala monahală după tipic, sunt principalele realizări ale acestui răstimp.
Cu toate vitregiile regimului comunist și ale locului, cu ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului s-a reuşit edificarea spațiilor monahale, administrative și gospodărești necesare.
Odată cu pensionarea Părinteleui Vitimion, în anul 1978, conducerea stăreției a fost încredințată Părintelui Teofil Bădoiu, care a păstorit cu dragoste obștea până în anul 2010, când a trecut la Domnul.
În această perioadă, cu purtarea de grijă a Arhiereului Calinic Argeșeanul, au fost construite două lăcaşuri de rugăciune: mai întâi Paraclisul închinat Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, iar ulterior biserica mică din lemn, cu hramul Schimbarea la Faţă, pe locul unui altar de vară mai vechi.
Cu trecerea vremii, obştea înmulţindu-se, se resimţea nevoia unui lăcaş de rugăciune mai încăpător. Astfel, luminat de Duhul Sfânt, Ierarhul Calinic Argeșeanul, a binecuvântat și îndemnat ca pe locul primei biserici a ieromonahului Isidor Ghimpeţeanu, să se înceapă zidirea actualei biserici mari a Mănăstirii Slănic din Județul Argeș.
La data de 20 iulie 1991 a fost sfinţit locul și așezată piatra de temelie de către acelaşi Ierarh Ctitor, iar la finele anului următor biserica era înălţată „de roşu”, până în anul 1994 realizându-se și tencuiala.
