La trecerea dintr-un secol în altul, aici fiind vorba despre secolele al XIV-lea – al XV-lea, în viața culturală a Europei de atunci se poate aminti sumar, de întemeietorul literaturii ciagatai-turcă, ilustrată de poetul Ali Șir Newai (1471-1501); de poetul prozator Pietro Aretino (1492-1556), supranumit și flagelul principilor; de prozatorul Renașterii Mateo Bandello (1485-1561) care a influențat și pe W. Shakespeare, Lope de Vega (1503-1536), Miguel de Cervantes, Jean-Baptiste Poquelin cunoscut sub numele de Moliere, George Gordon Byron, Alfred de Musset etc..

Șirul ar putea continua cu: Francesco Berni (1497-1535), poetul renascentist italian, de doar 38 de ani în viața pământească; Baldassare Castiglione (1478-1529) poet italian și om de arme, poetul spaniol Garcilaso de la Vega (1503-1536) de doar 33 de ani, dar mai ales de Ulrich von Hutten (1488-1523), umanist german, apropiat ca timp de viețuire de Sfântul Neagoe Vodă Basarab. Amintim și operele importante, dialoguri polemice și lucrări ca: 1517 - Phalarismus, 1519 - Fortuna, 1519 - Febris, 1520 - Vadiscus, 1529 - Arminius.

Un alt contemporan, am putea spune, o frăție în cultură, a fost și Thomas Murner (1475-1537), tot scriitor german ca și Ulrich von Hutten, care a scris și publicat în perioada aceea: 1512  - Exorcizarea nebunilor, 1512 – Breasla potlogarilor, 1515 – Pajiștea nerozilor, 1533 – Despre marele nebun luteran!

O altă frățietate din domeniul culturii în epoca Renașterii, este de bună seamă și cu Erasmus din Rotterdam (1469-1536) care tipărea, cu un an mai înainte de urcarea pe tron a lui Neagoe Vodă Basarab în Țara Românească, o celebră lucrare, Laus Stultitiae (Elogiul nebuniei, 1509), fiind dedicată lui Thomas Morus.

Amintim și de Niccolò Machiavelli (1465-1527) prozator și dramaturg italian, istoric și om politic, exponent de prestigiu al renașterii italiene. Opera lui principală, publicată postum (1532), este Il Principe, reprezentând întâiul tratat de politică modernă din Italia. Sfântul Neagoe Vodă Basarab, a scris cu aproape zece ani mai devreme Învățăturile lui Neagoe Vodă Basarab către fiul său Teodosie într-o manieră original și cu vederi spiritual și duhovnicești, care în Principele lui Machiavelli, lipsesc cu desăvârșire. Comparativ, specialiștii au arătat superioritatea primului tratat de politică modernă de atunci, al lui Neagoe Vodă Basarab.

Contemporan, mai aproape de Țara Românească, a fost Nicolae Olahus, cu trai pământesc (1493-1568), născut la Sibiu, român de viță veche, rudă cu Iancu de Hunedoara. Umanist, istoriograf și om politic de origine românească din Regatul Ungariei de pe atunci, avea să acceadă la cele mai înalte funcții politicești și bisericești: Episcop de Zagreb și Eger, Prinț-Primat al Ungariei și Cancelar, Guvernator al Ungariei și Regent, Arhiepiscop de Esztergom (Strigonium). Se păstrează o scriere din anul 1535 care ne arată adevărul despre două dintre cele trei provincii: Moldova, Țara Românească și Transilvania, ca vrednici urmași ai dacilor istorici, semnându-se și Nicolai Olahi adică Nicolae Românul.

În astfel de parfum istoric, literar și politic, se preumbla prin dumbrăvile Grădinii Maicii Domnului, Sfântul Neagoe Vodă Basarab, care, cu nimic mai prejos decât contemporanii săi din Răsărit și Apus, a împletit în celebra sa Carte de Învățătură, înțelepciunea duhovnicească, brodată pe spectrul social politic al vremii sale, cu o valabilitate perenă și cu izvor de echilibru  și demnitate, plină de identitate ortodoxă românească.

Poate că este bine să amintim în acest context  și de un alt contemporan, mai apropiat de anul nașterii sale: Martin Luther (1483-1546) teologul, scriitorul și reformatorul religios care a contribuit la crearea limbii literare germane, deschizând o epocă nouă a literaturii moderne.

Putem face o legătură între Sfântul Neagoe Vodă Basarab și reformatorul Martin Luther prin anul 1517, an în care, la Curtea de Argeș se sfințea Catedrala ctitorită de marele domn al Țării românești și isihast, iar la Wittenberg, concomitent, se afișau cele 95 de teze care au dus la ruperea de Biserica Romano-Catolică și începutul protestantismului în lumea occidentală.

Cum s-ar putea spune, Martin Luther combătea folosirea indulgențelor pentru sprijinirea edificării Catedralei Sfântul Petru din Roma, una din pricinile care au dus și la plecarea din Biserica Apuseană, în timp ce în Răsărit, la Argeș, se sfințea, din jertfa Sfântului Neagoe Vodă Basarab și a familiei sale, Catedrala care zâmbește în razele pline de har ale Duhului Sfânt.

În Răsăritul Ortodox era o zi de bucurie duhovnicească!

În Apusul Catolic, o zi de durere sfâșietoare, izvorâtoare de mari nenorociri în istoria creștinătății!

Așa se întâmplă în istorie, când în viața aceasta acordăm cinste mai mult materiei decât spiritului!

Cumpănirea în toate, este zidirea pe temelia înțelepciunii, a iubirii de Dumnezeu și de semenii noștri.

Calinic Argeșeanul, Sfântul Neagoe Vodă Basarab, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017