Învăţăturile lui Neagoe Vodă Basarab, către fiul său Teodosie,  sunt o adevărată capodoperă literară şi duhovnicească. Iată, cât de frumos curge cuvântul Sfântului Neagoe, către fiul său Teodosie:

„Drept aceea să cinstim şi să slăvim pre ziditorul nostru şi să-i mulţămim ca celuia ce ne-au făcut şi ne-au cinstit.

Trup ne-au dat, ca cu dânsul să-i slujim Dumnezeului celui puternic şi bun şi întru nimic să nu lăsăm soarta diavolului, vrăjmaşul lui Dumnezeu şi pierzătorul sufletelor noastre. Să nu-l lăsăm să ne stăpânească el, ci totdeauna să rugăm pre Dumnezeul cel milostiv, pentru că a Lui făptură şi zidire suntem.

Gură ne-au dat ca să o desfacem şi să o deşchidem şi cu mare glas să lăudăm mărirea şi puterea Lui, iar nu în cuvinte spurcate şi în vorbe scârnave, care nu se cad, nici să cuvin, de care apoi vom da şi soamă la zioa cea mare şi înfricoşată a judecăţii, la a doao venire a lui Dumnezeu.

Ochi ne-au dat ca să-i ridicăm în sus şi să vedem slava lui Dumnezeu, cu a căruia poruncă să făcură toate, că „acela zise şi fură, acela porunci şi se zidiră[1], ceriul, văzduhul, soarile, luna, stelile şi altile toate câte sântu văzute şi nevăzute şi să mulţămim lui Dumnezeu, făcătoriul şi dătătoriul tuturor.

Limbă ne-au dat ca să slăvim şi să trimitem laudă în sus neîncetat numelui său celui sfânt, şi iar nu să o întoarcem spre bârfele şi spre cuvintele deşarte, nici spre patimile cele drăceşti, care sunt trupului cu dulceaţă, iar sufletului cu nevoie şi cu muncă, nici să grăieşti cele ce sunt spre aţâţarea pohtelor tâmpeşti. Că şi apostolul zice: „Vorbele cel rele strică şi putrezescu năravurile cele bune”[2].

Urechile ni le-au făcut  în cap ca cu dânsele să ascultăm şi să auzim cuvintele lui Dumnezeu şi să păzim toată legea şi să facem voia Lui.

Mâini ne-au dat ca să le lărgim şi să le întindem spre înălţimea ceriului şi să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate făpturile sale şi să lungim  spre mila Lui.

Picioarile ne-au dat, iar nu ca altor dihănii, care sântu multe şi necuvântătoare şi umblă pre pământu după cum le iaste firea şi voia lor şi orîncătro vor să se întoarcă, într-acolo se pornescu şi mergu. Ci noao se cade să păşim şi să călcăm dreptu spre cele cereşti şi cu trupul, şi cu capul, ca nu cumva să ne lunecăm în lucrurile cele trupeşti şi lumeşti şi putrede şi trecătoare, ci să umblăm pre căile cele nevinovate, cum zice fericitul David: „Fericiţi cei nevinovaţi, care umblă în legea Domnului”[3]. Şi să păşim şi să stăm spre privegherea cea de toată noaptea şi mai ales în zilile cele mari şi la praznicile cele dumnezeieşti şi în toate zilele vieţii noastre.

Să păzim precum iaste legea şi obiceiul şi să vă feriţi de toate răotăţile şi scârnăviile şi spurcăciunile şi să vă rugaţi lui Dumnezeu cu frică şi cu cutremur, ca să se milostivească spre voi. Şi lui Hristos să faceţi rugăciuni şi mulţămire, cu cântări pentru toate cele ce ne-au dat, cu rugă curată şi cu trup şi cu suflet neschimbat şi neclătit”.

Dacă numai aceste învăţături le-am urma, am fi mai aproape de împărăţia lui Dumnezeu!

Calinic Argeșeanul, Sfântul Neagoe Vodă Basarab, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017

[1]Ps. 32,9.

[2]I Cor 15,33.

[3]Ps. 118,1.