news        mail   location

 
 

Secretarul unei instituţii este o persoană foarte importantă. Pe la secretariat trece apa care pune în mişcare întreaga moară.

 

Cum un contabil şef bun ştie să gospodărească finanţele şi nu rămâi în gol, tot aşa şi cu secretarul, dacă nu-i atent, nu ştie lucrul ce se cere făcut, sau nu se impune cu autoritate, totul merge anapoda. Mai ales în aceste ascultări, n-ai nici prieteni, nici rude, ci doar datoria de a lucra cinstit pentru instituţie.

Şerbulea Ion, secretarul oraşului Sinaia, era un om cult, expert în lucrare, destul de protocolar şi cu o bunătate înnăscută. Soţia sa era foarte grijulie cu sănătatea lui, mai ales că trăgea tabac de-i ieşea fum pe nas, urechi, ochi şi gură.

- Părinte Stareţ, dumneata eşti un om mai slăbănog, decât popa catolic? Numai el e deştept? De ce nu faci şcoală şi să iei carnet de conducere? Doar el să meargă cu maşina? Noi, ortodocşii, n-am avea bani ca să-şi cumpere Mănăstirea Sinaia o limuzină? Să te înscrii la şcoală, chiar azi, mâine încep cursurile la Câmpina.

Şi aşa am ajuns elev o lună de zile, mergând cu trenul de la Sinaia la Câmpina. Îmi venea greu. Mă simţeam un caraghios. Mai şi râdea lumea de mine.

Spre seară, după orele de instructaj, mă opream la preotul catolic Petru Cojan. Un român sănătos, zdravăn, cu umor şi cu obrajii rumeniţi. Era din Moldova. Avea biserica mereu deschisă.

După o lună de şcoală, teorie şi practică la condus pe drumuri, a urmat examenul la Ploieşti. Era o adevărată spaimă pe bieţii candidaţi.

La data fixată ne prezentăm la judecata examinatorului.

Pe o bancă, aşteptând, o doamnă, directoare la o şcoală, care dăduse de patru ori examenul, tremurând, grăieşte:

- Am fost repartizată la acelaşi locotenent examinator. Mi-a spus că mă va lăsa şi de data asta. Nu ştiu ce să mă mai fac.

- Rugaţi-vă! Dumnezeu vă ajută. Azi veţi lua examenele, o asigur pe cucoana speriată, care, ce e drept, mă cam băgase la idei.

- Poftim, doamnă, la volan, să văd ce nu mai ştii, aud pe miliţianul înalt şi plin de sine. Cucoana s-a uitat speriată la ofiţer, apoi la mine. Porneşte încet şi corect.

- Mergi, doamnă, după regulament. Opreşte! Ia întinde mâna să văd dacă tremură. Cucoana întinde mâna. Îi tremura până-n cot. A început a plânge.

- Ia ascultă, domnule, dar cine te crezi dumneata? De ce faci presiuni psihologice asupra acestei cucoane? Este incorect ce faci. Te voi reclama la şefii dumitale.

- Da? Dar dumneata cine eşti? Te dai mare popă la Sinaia! Ştii cele 10 reguli ale şoferului? Ia să aud, se răsteşte la mine, înfuriat, ofiţerul examinator.

- Dar dumneata ştii cele 10 porunci dumnezeieşti? Ia să le aud şi eu.

- Doamnă, ai luat examenele! Dă-te jos, continuă ofiţerul. Peste două săptămâni vii să-ţi ridici carnetul de conducere. Nu-i venea să creadă cucoanei. S-a uitat la mine cu bucurie.

- Ia treci, domnule, la volan, să văd ce ştii, strigă ofiţerul oţărându-se la mine. Ia-o pe ulicioara asta. Era o ulicioară strâmtă, în pantă. Nu se putea urca în marşarier. Mă încerca. Dorea să se răzbune.

- Urcă, dumneata, pe pantă, în marşarier. Eu nu fac aşa ceva şi mă cobor de la volan.

Se urcă el şi ambalând maşina a urcat până la jumătatea pantei. A deschis uşa cu putere. A dat cu portiera în gard. S-a îndoit tabla. A început a înjura cât îl ţinea gura.

- Dumnezeul mamii mă-tii de popă, mi-am stricat maşina din cauza ta. Urcă în maşină şi ieşi la vale.

- Buna ziua, domnule ofiţer. Halal să-ţi fie cu vorbele dumitale cu tot. Merg acum la comandant să-i spun ce fel de examinator eşti pentru ultima oară. Gata! Eşti un huligan!

Cei doi din maşină au rămas perplecşi. Am luat-o spre comandament. Mergeam hotărât. Huliganul trebuia destituit.

- Să mă ierţi, Părinte! Te rog să nu te duci la comandant, că mă dă afară. Am copii. Ce mă fac cu nevasta. Rămânem pe drumuri. N-ai să faci una ca asta. Doar crezi în Dumnezeu. Uite, au luat şi ăştia doi examenele. Le-ai luat şi dumneata.

- N-am nevoie de niciun examen! Mergem cu toţii să spunem cum te-ai comportat şi cum m-ai înjurat ca la uşa cortului.

Mergeam pe lângă şosea. El mergea cu maşina tot în pas cu mine. Din când în când, se ruga să-l iert. M-am oprit locului şi le-am zis celor doi candidaţi dinăuntru:

- Daţi-mi, vă rog, adresele. Nu-l iert pe acest huligan care batjocoreşte lumea. Aţi fost martori la înjurături şi vorbe grele. Când a auzit că-i vorba de adrese, a şters-o cu candidaţi cu tot. M-a apucat râsul. Lumea se uita mirată la mine.

M-am dus direct la gară. Am iertat pe derbedeul care-şi bătea joc de lume.

Şi aşa am ajuns absolvent al Şcolii de Instrucţie Auto, iar în octombrie 1980 deveneam şi şoferul Mănăstirii Sinaia, coleg, pe picior de egalitate motorizată, cu Francisc Trefaş.

Şerbulea era bucuros ca şi Mihai Dănescu, împuternicitul Cultelor din judeţul Prahova.

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul al II-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

În ziua de 21 octombrie 2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. IV pastoral: Glâmbocelu, Chițești, Mărcești, Valea Zimbrului, Bogați, Suseni și Glâmbocel Deal, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Dacă în urmă cu o săptămână, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului a desfășurat o amplă acțiune socială pentru ajutorarea celor afectați de inundațiile din județul Galați, astăzi a venit rândul credincioșilor din parohia Baloteasca aflată în comuna Leordeni, protopopiatul Topoloveni.
Sfântul Ioan Gură de Aur socotește că milostenia este o bună însoțitoare a pocăinței, făcând ca aceasta din urmă să lucreze repede și deplin. Milostenia are ca roadă rugăciunea și sporește iubirea. Numai prin milostenie și milă ajungem să ne asemănăm cu Dumnezeu.
„Săptămâna verde” este calea spre întărirea relaţiei profesor-elev, în absenţa clopoţelului și a lecţiei. Atmosfera din „săptămâna verde” este una specială, este trăită atât de elevi, cât şi de profesori cu sentimentul câştigării unor experienţe noi.
Milostenia reprezintă gestul creștin de a face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie. Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare, fiind cel mai natural sentiment. Cum aceasta este atât de importantă, să ne dăm silința să o întărim în suflet și să o sporim în viața noastră!
Este bine de știut, din capul locului, că Rezonanța se întemeiază pe empatie, iar aceasta se întemeiază pe rezonanță.
Acesta da titlu de „tabletă”, ar zice un mucalit sau cineva supărat, pe Calinic Argeșeanul! Ca să crezi, oricum, de-a valma, cum se mai obișnuiește, înseamnă că avem o problemă cu sinele relației, cum ar zice Verena Karst, adică acel sine al relației care se naște între două făpturi (oameni) ce s-au lăsat unul în mâinile celuilalt, iar acest sine al relației se formează prin trăirea relației Eu-Tu, prin întâlnire, deci, se naște în spațiul de rezonanță dintre Eu și Tu, dar și în urma sarcinilor zilnice, prin ceea ce cei doi modelează și construiesc împreună.
Mai pe scurt, Rezonanța înseamnă a ră-suna, știindu-se că sunetele sunt vibrații, de aceea a ră-suna înseamnă că vibrațiile își transmit între ele comunicarea ce duce la starea de oscilație.
Se spune că noi, oamenii, percepem lumea cu toate simțurile noastre, fiind zidirile Domnului Dumnezeu, care gândim și reflectăm ca să-i percepem și să-i înțelegem pe semenii noștri, lumea frumoasă care ne înconjoară, pe noi înșine și lumea în care ne vedem și ne regăsim, ca parte a ei.
Fără să ne bocim prea mult, deși ar trebui pentru că lumea interioară, dumbrava sufletului nostru este de cele mai multe ori pustiită, ori neglijată cu bună știință sau din necunoaștere și gravă neglijență, noi, laolaltă, ne străduim cu îndârjire ca să avem, cu orice preț, succes și iarăși succes!

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar