news        mail   location

 
 

Când am scris despre „isprăvile” unora şi ale altora de prin Cernica, aşezată ca nufărul între apele limpezi şi blânde în care se oglindeşte chinovia Sfântului Calinic, tot mă osândeam în minte să nu uit o imagine de-a dreptul superbă.

 

A mai trecut o vreme. Tot umblând prin albumele cu fotografii, am găsit mult preţuita imagine, unică în felul ei: Sora Maria, ca desprinsă din legende şi măgăruşul pe nume Vlaicu, înhămat la căruţa simplă, de la ţară, ca de pe vremea lui Burebista.

Tot timpul, de când am cunoscut Cernica şi pe Sora Maria, care îngrijea cu sfinţenie de gospodăria întinsă a mănăstirii, mi-a rămas cea mai frumoasă imagine pe care a surprins-o un fotograf cu îndemânări artistice, cu adevărat de admirat.

În obştea Mănăstirii Cernica, Sora Maria şi Vlaicu, cel cu patru picioare, erau la mare cinste. Mă simţeam bucuros când dădeam bineţe Sorei Maria şi mângâiam patrupedul binecuvântat. Dacă toţi ceilalţi ostenitori ai chinoviei cernicane, mai erau luaţi în pleasnă din când în când, singurii, despre care se vorbea cu admiraţie, erau blajinul Vlaicu şi Sora Maria, pe care am asemuit-o cu Dochia din poveste.

Fiecare avea o lucrare anumită. Lui Vlaicu îi revenea o lucrare zilnică, bine stabilită. Căra fânul de curând cosit, dovlecii, cartofii şi fasolea, porumbul, zarzavatul, lemnele, butoaiele cu apă, mâncarea la vaci, oi şi la toate galiţele.

Toate aceste lucrări erau săvârşite în curtea mănăstirii. Numai că aceasta nu era totul. Sora Maria pleca cu Vlaicu, trăgând la căruţa plină cu bidoanele de lapte, muls de la câteva zeci de vaci. Locaţia colectoare era în satul Cernica, la câţiva kilometri de mănăstire.

A fost îndeajuns ca Vlaicu să se obişnuiască la acest drum, cărând povara cu mare grijă. Sora Maria a văzut că Vlaicu este harnic şi foarte priceput. Într-o zi s-a hotărât să încarce căruţa cu bidoanele pline cu lapte şi l-a îndemnat pe Vlaicu:

- Acum, du-te singur cu laptele la Cernica şi să vii sănătos acasă, auzi? Vlaicu s-a uitat la Sora Maria, a înţeles porunca şi a pornit cu pas calm şi lin spre locul deja ştiut.

După ce i s-au descărcat bidoanele, au fost golite şi au fost puse din nou în căruţă, lăptăreasa l-a îndemnat pe Vlaicu să se întoarcă la mănăstire.

Prima zi a fost cu mari emoţii. A trecut o vreme şi Vlaicu nu mai venea. Sora Maria s-a dus spre Cernica să vadă unde s-a oprit Vlaicu. Pe la jumătatea drumului, văzând iarbă pe malul şanţului, Vlaicu a coborât cu căruţă cu tot ca să se înfrupte din bunătatea ieşită în cale.

L-a ajutat Sora Maria pe Vlaicu să iasă cu căruţa din şanţ, mergând alături şi îndemnându-l cu glas molcom la drum. De atunci n-a mai rămas pe drumuri. Venea întins acasă să-şi ia porţia de zahăr, care-l aştepta la locul ştiut dinainte.

Pe drum se întâlnea cu mulţi copii care mergeau la şcoală.

- Uite mă! Ăsta-i măgarul Mănăstirii Cernica! El cară laptele iar călugării dorm.

- Nu dorm, mă boule! Îi strigă un zburdalnic guraliv. Ei se roagă să vină acasă, frumuşelul de măgar. Tu nu vezi cum merge?

Am văzut, într-o zi, cum pe tot latul drumului, copiii însoţeau cu alai pe Vlaicu, bucurându-se şi mângâindu-l pe spate, iar unii împingeau la căruţă, mai ales că o parte din ei tăbărâse în căruţă. Atâta frumuseţe nu mai văzusem în viaţa mea. Acum, cred nestrămutat că Sora Maria duce flori în Rai cu căruţa trasă de Vlaicu cel blând şi frumos.

Mai uitaţi-vă, vă rog, încă o dată la imaginea unică!

Sunt frumuseţi venite din Paradis!

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul al II-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

În ziua de 21 octombrie 2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. IV pastoral: Glâmbocelu, Chițești, Mărcești, Valea Zimbrului, Bogați, Suseni și Glâmbocel Deal, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Dacă în urmă cu o săptămână, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului a desfășurat o amplă acțiune socială pentru ajutorarea celor afectați de inundațiile din județul Galați, astăzi a venit rândul credincioșilor din parohia Baloteasca aflată în comuna Leordeni, protopopiatul Topoloveni.
Sfântul Ioan Gură de Aur socotește că milostenia este o bună însoțitoare a pocăinței, făcând ca aceasta din urmă să lucreze repede și deplin. Milostenia are ca roadă rugăciunea și sporește iubirea. Numai prin milostenie și milă ajungem să ne asemănăm cu Dumnezeu.
„Săptămâna verde” este calea spre întărirea relaţiei profesor-elev, în absenţa clopoţelului și a lecţiei. Atmosfera din „săptămâna verde” este una specială, este trăită atât de elevi, cât şi de profesori cu sentimentul câştigării unor experienţe noi.
Milostenia reprezintă gestul creștin de a face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie. Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare, fiind cel mai natural sentiment. Cum aceasta este atât de importantă, să ne dăm silința să o întărim în suflet și să o sporim în viața noastră!
Este bine de știut, din capul locului, că Rezonanța se întemeiază pe empatie, iar aceasta se întemeiază pe rezonanță.
Acesta da titlu de „tabletă”, ar zice un mucalit sau cineva supărat, pe Calinic Argeșeanul! Ca să crezi, oricum, de-a valma, cum se mai obișnuiește, înseamnă că avem o problemă cu sinele relației, cum ar zice Verena Karst, adică acel sine al relației care se naște între două făpturi (oameni) ce s-au lăsat unul în mâinile celuilalt, iar acest sine al relației se formează prin trăirea relației Eu-Tu, prin întâlnire, deci, se naște în spațiul de rezonanță dintre Eu și Tu, dar și în urma sarcinilor zilnice, prin ceea ce cei doi modelează și construiesc împreună.
Mai pe scurt, Rezonanța înseamnă a ră-suna, știindu-se că sunetele sunt vibrații, de aceea a ră-suna înseamnă că vibrațiile își transmit între ele comunicarea ce duce la starea de oscilație.
Se spune că noi, oamenii, percepem lumea cu toate simțurile noastre, fiind zidirile Domnului Dumnezeu, care gândim și reflectăm ca să-i percepem și să-i înțelegem pe semenii noștri, lumea frumoasă care ne înconjoară, pe noi înșine și lumea în care ne vedem și ne regăsim, ca parte a ei.
Fără să ne bocim prea mult, deși ar trebui pentru că lumea interioară, dumbrava sufletului nostru este de cele mai multe ori pustiită, ori neglijată cu bună știință sau din necunoaștere și gravă neglijență, noi, laolaltă, ne străduim cu îndârjire ca să avem, cu orice preț, succes și iarăși succes!

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar