news        mail   location

 
 

Când părintele Ciprian Vuțan, mi-a dat de veste că Directorul Ion Popescu a plecat la Domnul Dumnezeu, instantaneu, mi-a venit în minte unul din sfaturile Sfântului Neagoe Vodă Basarab, către Fiul Său Teodosie.

Rar, destul de rar mi s-a întâmplat în viață, ca, în anumite momente deosebite, să fac astfel de asocieri în timp și la cotă maximă.

De câte ori aud că a murit cineva, desigur, cred ce spune Iisus, și îmi aduc aminte de ce știau latinii de demult: Non omnis moriar, adică, nu mor de tot!  Iisus Hristos a spus că nu murim, nicicum! Noi avem viață veșnică, chiar deși murim, dacă credem în El și-L pregustăm, adică ne Cuminecăm, sau ne Împărtășim cu Trupul și Sângele Lui, luăm Viață din viața Lui!

Oricum, fiecare plecare a noastră, din frumusețea acestei lumi văzute, este o rupere din existența continuă.

Așadar, de câte ori am prilejul să aud că cineva a plecat dintre noi, caut să-l asociez cu un text care l-ar fi definit în viața lui. Așa  m-am gândit, cu evlavie la textul Sfântului Neagoe, care s-ar potrivi și sufletului nobil al lui Ion Popescu, argeșeanul nostru care a brăzdat cu grijă și responsabilitate în viața acestui spațiu binecuvântat de Dumnezeu.

Ceea ce am remarcat, pe cât mi-a fost cu putință, cu deosebire la această făptură binecuvântată, a fost tăcerea!

Iată ce spune Sfântul Neagoe Basarab: ,,Mai întâi de toate este tăcerea!” Soția și familia lui Ion Popescu, știu cel mai bine cum se comporta acest om deosebit. Nu știu lucruri dinlăuntru, le știu pe cele din afară, și pe acelea inexact. Așa l-am cunoscut eu. Așa m-a impresionat de mult!

Sfântul Neagoe continuă urcușul pe o scară a virtuților: ,,Iar tăcerea face umilință și plângerea; iar plângerea face frica; iar frica face smerenia.” De câte ori am avut prilejul să convorbim, am putut să-i atribui în buchet aceste stări pe care le avea și dorea să le strunească, să nu se vădească: tăcerea, umilința, plângerea pe dinlăuntru, frica de multe, smerenia.

Nu se arăta vesel cu deosebire, ci doar subțiri nuanțe de ușor zâmbet imperceptibil și dorea să rămână capturat de acea smerenie, căruia îmi face bucuria să zic, umilință. Dar Sfântul Neagoe zice: ,,Smerenia face socoteala celor ce vor să fie, iar această socoteală face dragostea. Și dragostea face sufletele să vorbească cu îngerii!”

Acest urcuș duhovnicesc, pot spune fără să mă poticnesc, că l-a avut Popescu Ion în viața lui harnică și iubitoare de Dumnezeu.

Când făcea ,,socoteala” donațiilor pentru Catedrala de la Mioveni, adunând de pe Statele de Plată ale muncitorilor de la Uzina Dacia, darul de suflet al miovenilor, iubitori de Dumnezeu - cărora și pe această cale le mulțumim! – acest om al lui Dumnezeu se bucura în inima lui tăcută și smerită.

Am avut prilejul să mă bucur de bunătatea exemplară a acestui copil al lui Dumnezeu. Când au scos la vânzare câteva sedii de bancă, din Curtea de Argeș și Costești, am dorit ca Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului să se doteze cu două sedii pentru protoierii, deși sediile erau aproape vândute, l-am rugat să întoarcă din drum formalitățile, ceea ce a și făcut, lucru anevoios, pe care eu nu l-aș fi făcut nici într-un caz. Mai mult decât atât, cine cere, nu piere, dar nici obraz nu mai are așa cum bine ne definesc proverbele românești. Mai mult, la ruga Noastră a intervenit la Viena pentru a mai scădea din prețul deja stabilit, pentru vânzare-cumpărare, și s-a primit aprobare, cu reduceri peste așteptările noastre.

Nu m-am așteptat la atâta bunăvoință din partea unui om. Iar Ion Popescu, pentru noi a fost și a rămas un superman!

N-a dorit niciodată să primească mulțumiri pentru orice osteneală a sa. Nici să ne vedem la față, probabil, de teamă că iar voi cere ceva, și fiind așa de delicat, iar nu mă poate refuza!!!

N-am putut să descifrez acest om, indescifrabil.

Ion Popescu a fost și va rămâne, pentru mine, cel mai discret om din câți  am cunoscut și cu trecere în fața lui Dumnezeu. Ion Popescu a ieșit la cosit, să ajute familia și de pe pajiștea bucureșteană, a fost chemat, fără zăcere, în frumusețea lumii nevăzute. De la nimeni, nici măcar un pahar cu apă! Discret a trăit! Discret a făcut fapte mari! Discret a plecat dintre noi!

A învățat bine lecția vieții: Dragostea face sufletele să vorbească cu îngerii.

Ion Popescu a priceput: ,,că nu este departe de Dumnezeu!”

Calinic Argeșeanul

În ziua de 21 octombrie 2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. IV pastoral: Glâmbocelu, Chițești, Mărcești, Valea Zimbrului, Bogați, Suseni și Glâmbocel Deal, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Dacă în urmă cu o săptămână, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului a desfășurat o amplă acțiune socială pentru ajutorarea celor afectați de inundațiile din județul Galați, astăzi a venit rândul credincioșilor din parohia Baloteasca aflată în comuna Leordeni, protopopiatul Topoloveni.
Sfântul Ioan Gură de Aur socotește că milostenia este o bună însoțitoare a pocăinței, făcând ca aceasta din urmă să lucreze repede și deplin. Milostenia are ca roadă rugăciunea și sporește iubirea. Numai prin milostenie și milă ajungem să ne asemănăm cu Dumnezeu.
„Săptămâna verde” este calea spre întărirea relaţiei profesor-elev, în absenţa clopoţelului și a lecţiei. Atmosfera din „săptămâna verde” este una specială, este trăită atât de elevi, cât şi de profesori cu sentimentul câştigării unor experienţe noi.
Milostenia reprezintă gestul creștin de a face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie. Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare, fiind cel mai natural sentiment. Cum aceasta este atât de importantă, să ne dăm silința să o întărim în suflet și să o sporim în viața noastră!
Este bine de știut, din capul locului, că Rezonanța se întemeiază pe empatie, iar aceasta se întemeiază pe rezonanță.
Acesta da titlu de „tabletă”, ar zice un mucalit sau cineva supărat, pe Calinic Argeșeanul! Ca să crezi, oricum, de-a valma, cum se mai obișnuiește, înseamnă că avem o problemă cu sinele relației, cum ar zice Verena Karst, adică acel sine al relației care se naște între două făpturi (oameni) ce s-au lăsat unul în mâinile celuilalt, iar acest sine al relației se formează prin trăirea relației Eu-Tu, prin întâlnire, deci, se naște în spațiul de rezonanță dintre Eu și Tu, dar și în urma sarcinilor zilnice, prin ceea ce cei doi modelează și construiesc împreună.
Mai pe scurt, Rezonanța înseamnă a ră-suna, știindu-se că sunetele sunt vibrații, de aceea a ră-suna înseamnă că vibrațiile își transmit între ele comunicarea ce duce la starea de oscilație.
Se spune că noi, oamenii, percepem lumea cu toate simțurile noastre, fiind zidirile Domnului Dumnezeu, care gândim și reflectăm ca să-i percepem și să-i înțelegem pe semenii noștri, lumea frumoasă care ne înconjoară, pe noi înșine și lumea în care ne vedem și ne regăsim, ca parte a ei.
Fără să ne bocim prea mult, deși ar trebui pentru că lumea interioară, dumbrava sufletului nostru este de cele mai multe ori pustiită, ori neglijată cu bună știință sau din necunoaștere și gravă neglijență, noi, laolaltă, ne străduim cu îndârjire ca să avem, cu orice preț, succes și iarăși succes!

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar