Desigur, nu sunt nici primul și nici ultimul, care am vorbit mereu „Despre Rugăciune”, și s-au scris în Istoria duhovnicească a lumii, zeci, sute, mii și alte zeci de mii de tratate și tomuri „Despre Rugăciune”, adică, ce este aceasta, cine trebuie să se roage, cui să se adreseze rugătorii și tehnicile folosite ca o rugăciune să fie bine auzită și împlinită de Domnul Dumnezeu!

O întreagă osteneală, o artă de a te adresa cu succes și mai pe scurtătură, având în vedere rugăciunile la care ne-a îndemnat Iisus Hristos, atunci când a fost rugat să învețe pe ucenici ce rugăciune trebuie rostită:

„Și când te rogi, nu fi ca fățarnicii, că iubesc în adunări și în unghiurile ulițelor stând să se roage ca să se arate oamenilor. Amin zic vouă că își iau plata lor. Iar tu când te rogi, intră în cămara ta și încuind ușa ta, roagă-te Tatălui tău celui întru ascuns și Tatăl tău cel ce vede întru ascuns va răsplăti ție la arătare. Și rugându-vă să nu grăiți multe ca păgânii; că li se pare că, întru multă vorba lor vor fi auziți. Deci, să nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru de ce aveți trebuință, mai înainte de a cere voi de la dânsul. Deci așa să vă rugați voi: Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, Fie voia Ta, precum în Cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. Că a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin!” (Matei 6, 5-13).

Însuși Domnul nostru Iisus Hristos ne arată, fără echivoc și fără nicio greutate de împlinit, cum trebuie să ne rugăm.

Ca o constatare și nu o critică: noi ne rugăm de oameni să ne rezolve unele probleme pe care le avem, adică, o jumătate din omenire stă ca și îngenuncheată în fața celeilalte jumătăți, pentru a primi ajutor și ocrotire.

Constatăm că omenirea nu rămâne surdă la nevoile rostite ale celorlalți viețuitori în lipsuri. Cum să nu te bucuri când se răspunde la chemarea în ajutor, nu numai a celor pe care îi iubim (din apropierea noastră, rubedenii și prieteni cunoscuți), ci și pe cei de departe de noi, ca zidiri ale aceluiași Părinte Ceresc? Câtă măreție! Ce frumusețe de bunătate care trece peste toate bunătățile din lume!

Când vedem că suferința copleșește fără cruțare și se extinde, fără zăbavă mâna mântuitoare se întinde și asupra celui pe care nu l-am văzut niciodată. Aici ne întâlnim cu mărinimia pe care Domnul Dumnezeu a sădit-o în om pentru totdeauna.

Iată inima cea de aur a omului îndumnezeit! Vedeți noblețea înăscută, așa cum i s-a dăruit din mâna Creatorului Dumnezeu!

Așadar, aici nu se mai vorbește „Despre Rugăciune”, ci, cu o forță din alte lumi, Rugăciunea se transformă în faptă lucrătoare prin iubirea cea nemuritoare a Domnului Dumnezeu. Însăși Inima și bunătatea Sa dumnezeiască, din Ceruri coboară prin mâinile omenirii sfințite în lucrare veșnică!

Bunătatea este Veșnică, precum și Iubirea!

Calinic Argeșeanul